Autodiagnosticarea incorectă, riscantă pentru sănătate
De ceva vreme se vorbește intens despre Dr. Google și obiceiul românilor de-a căuta diagnostice pe internet, de-a folosi vestitul motor de căutare pentru a afla de ce boli suferă. 85% din persoanele care își pun un diagnostic și își administrează medicamente folosind informațiile de pe Internet sunt din mediul urban, peste 60% sunt absolvente de studii medii și superioare, iar mai mult de jumătate au un loc de muncă stabil.
Specialiștii MedLife avertizează asupra riscurilor autodiagnosticării și automedicației, arătând că același simptom poate să apară în cinci boli diferite, cu tratamente complet diferite.
“Sunt foarte puțini oamenii care se autodiagnostichează corect. Poți să ai un simptom care să apară în cinci boli diferite, cu tratamente complet diferite. Când ai un diagnostic pus de medic, tratamentul va fi corect și rezolvarea va fi rapidă. Altfel, evoluția bolii va fi mult mai lungă și vor apărea complicații”, a declarat medicul clinician Ana Maria Apostol, medic primar ORL, potrivit unui comunicat de presă.
Dintre românii care obișnuiesc să se autodiagnosticheze, 64% sunt femei, iar 22% sunt persoane tinere, cu vârste cuprinse între 35-44 ani. Trebuie însă amintit, că nu e doar o boală a românilor,
autodiagnosticarea și automedicația, în special cu antibiotice, sunt fenomene frecvent întâlnite în țările Uniunii Europene. E adevărat însă că România e în topul european la automedicația și mai ales consumul de antibiotic după ureche, lucru care nu ne face cinste, dimpotrivă.
Specialiștii atrag atenția că atunci când folosesc doar informații medicale online pentru a se autodiagnostica sau trata, oamenii se supun anumitor riscuri. Pe de-o parte, devin convinși de boală și acceptă cu greu un diagnostic diferit, dat de către medic. Totodată, devin stresați și anxioși, agâțându-se, de multe ori, de cel mai rău scenariu. Poate să apară cyberhondria, situația în care o persoană se confruntă cu o anxietate mare legată de sănătate din cauza căutării simptomelor pe Internet.
Pe de altă parte, apare riscul administrării unor tratamente eronate. Jumătate dintre români nu conștientizează riscurile automedicației, iar o treime dintre ei iau medicamente după consultarea informațiilor de pe Internet. Automedicația poate cauza reacții adverse, supradozaj sau interacțiuni medicamentoase periculoase. Lipsa tratamentului sau administrarea incorectă a acestuia se traduce prin rezistență la agenți patogeni, reacții adverse, supradozaj și chiar cronicizarea unor boli prin întârzierea diagnosticului.
Autodiagnosticarea incorectă este riscantă pentru sănătate și atunci când cei care își pun singuri diagnosticul cred că au o afecțiune minoră și amână prezentarea la medic. Pot fi î joc boli grave, cum ar fi un posibil infarct, accident vascular cerebral, convulsii sau tumoră în cazul cărora orice minut contează.
O treime dintre români iau medicamente în funcție de informațiile pe care le găsesc pe Internet, în timp ce aproape 20% așteaptă ca simptomele să treacă de la sine.
Automedicația cu antibiotice și analgezice
60% dintre români nu realizează că antibioticele sunt ineficiente împotriva virusurilor, iar peste 20% spun că au luat antibiotice pentru răceală. Datele unui studiu arată că peste 60% dintre români recurg la automedicație pentru răceală sau gripă, dureri de cap, dureri articulare sau musculare, dintre aceștia majoritatea fiind din mediul urban.
O treime dintre români folosesc în continuare antibiotice în mod necorespunzător, pentru simple răceli sau durere în gât, potrivit datelor comparate despre consumul de antibiotice (2018) în România și Uniunea Europeană, publicate de Eurostat și evaluate în cadrul unui studiu al Societății Române de Rinologie și al Societății Naționale de Medicina Familiei, sunt îngrijorătoare și relevă.
“Este deosebit de important ca tratamentul infecțiilor bacteriene să fie făcut cu antibiotice țintite, testate inițial „in vivo” prin antibiogramă, pentru a se evita prelungirea bolii și a suferinței aferente, dar și dezvoltarea unor rezistențe la antibiotice a germenilor. Aceste rezistențe pot pune în dificultate majoră atât clinicianul, cât mai ales pacientul, restrângând paleta de opțiuni de tratament cu ocazia dezvoltării unor infecții ulterioare.
Practic, bacteria respectivă „află” arma cu care se va lupta împotriva ei și va dezvolta mecanisme de apărare eficiente care determină această rezistență. În acest fel, un antibiotic care a avut succes în trecut la un pacient, pe aceeași tulpină bacteriană, la același tip de infecție, nu va mai avea niciun efect după un tratament făcut după ureche, în doze nepotrivite, pe o perioadă inadecvată sau neverificată eficacitatea lui prin antibiogramă.
Rezultatul va fi, în acest caz, unul eronat, cu repercusiuni atât asupra bolii pacientului, cât și a dezvoltării unei tulpini bacteriene rezistente la antibioterapie, care, propagându-se, poate căpăta un efect de amploare”, a declarat dr. Roxana Radu, medic specialist medicină de laborator și coordinator al laboratorului MedLife Grivița.
