Deficitul de creștere la copii, subdiagnosticat în România
Greutatea și înălțimea copiilor trebuie monitorizate constant, chiar și după împlinirea vârstei de 1 an și până la oprirea creșterii și comparate cu valorile din graficele standard de creștere. Însă un părinte din doi nu cunoaște detalii despre graficele de creștere pentru copii. Potrivit rezultatelor unui studiu Ipsos pe un eșantion de 100 de medici de familie și pediatri, deficitul de creștere la copii este subdiagnosticat.
Părinții români au nevoie de mai multe informații despre deficitul de hormon de creștere la copii, o situație medicală complexă care se manifestă diferit de la pacient la pacient. Creșterea în înălțime este un fenomen amplu, determinat de factori genetici și medicali (sistemul endocrin/ hormonii și eventualele boli cronice), dar și de mediu, precum alimentația și somnul. Prezența unei întârzieri de creștere care nu este diagnosticată și tratată corespunzător poate avea efecte negative asupra sănătății fizice și mai ales mintale a copilului.
Din 2019, există și în Romania grafice raportate la populația pediatrică a țării noastre, astfel că părinții pot să măsoare copilul online doar introducând date simple precum sex, înălțime, greutate, talie. Un alt studiu Ipsos realizat pe un eșantion de 500 de părinți din România a scos la iveală că 2 din 5 părinți nu știu despre existența unui tratament pentru tulburările endocrine care cauzează deficit de creștere la copii. Doar unul din trei medici participanți la studiu consideră că diagnosticul de deficit de creștere îi îngrijorează foarte mult pe părinți.
Cu siguranță, pandemia de COVID-19 a avut efecte nefaste și asupra diagnosticării precoce a acestei afecțiuni. Întrebați cum au perceput părinții efectele pandemiei față de regularitatea cu care un pacient merge la control, mai mult de jumătate dintre părinții participanți la studiu (55%) estimează că în timpul perioadei de pandemie numărul consultațiilor la medic pentru evaluare generală sau control a scăzut.
În cazul copiilor cu vârsta de până la 12 luni, jumătate din medici au confirmat o scădere a numărului de vizite la medic, în timp ce în cazul copiilor mai mari, scăderea numărului de vizite a fost confirmată de majoritatea medicilor. 3 din 4 medici declară că în perioada pandemiei, părinții preferă metodele de consultații alternative (telemedicina), astfel încât mulți dintre medici nu văd copilul în cabinet și nu au posibilitatea să facă măsurători.
Deficitul de hormon de creștere este o boală rară, o afecțiune cu prevalență între 1/3-4.000 și 1/ 10.0004. Deficitul poate fi prezent de la naștere (congenital) din cauza unor mutații genetice sau anomalii structurale, dobândit pe parcursul vieții în urma unor infecții, traumatisme, tumori, intervenții chirurgicale, iradieri sau de cauză necunoscută (idiopatic).
Deficitul de hormon de creștere se manifestă prin întârzierea creșterii în înălțime (statură joasă) și în dezvoltarea organismului. Copilul cu statură joasă este la risc de hărțuire, imaturitate socială și stimă de sine scăzută. Când ajunge la vârsta de adult, consecințele sunt atât de ordin psihologic (stimă de sine scăzută, depresie, anxietate), cât și metabolice (alterarea compoziției corporale, osteoporoză, masă musculară redusă, creșterea ponderii țesutului adipos în defavoarea celui muscular, rezistența crescută la insulină, lipidele serice crescute).
Recunoaşterea precoce a afecțiunii permite un tratament eficient, ducând la o talie finală cât mai apropiată de talia țintă genetică. Tratamentul adecvat cu hormon de creștere ar trebui inițiat imediat după diagnosticare, obiectivele acestuia fiind normalizarea taliei în copilărie, atingerea potențialului genetic de creștere, normalizarea compoziției corporale și echilibrarea metabolismului micului pacient.
